
V-aţi gândit vreodată că poate nu există suferinţă? Şi poate e doar ceva ce ne inducem noi? Adică, pur şi simplu... ne facem singuri răi gândindu-ne la ceva ce am pierdut...
sau ce n-am făcut, sau cine ştie ce?Apropos, n-am mai scris pe blog de ... un an de zile. Constat cu stupoare ca sunt unele persoane care au citit primul articol intitulat "Despre suferinţă în dragoste" şi chiar se comentează. Eu cred ca pe un blog te apuci să scrii atunci când de obicei eşti într-o pasă proastă şi povesteşti în scris exact ceea ce gândeşti fără să-ţi pese prea mult că cei care vor citi, probabil te vor crede un idiot. Şi de obicei în scris reuşeşti să-ţi exprimi toate sentimentele, aşa cum sunt ele, subiectiv, la rece.
Ok, revenind la femei.... cred că există şi femei care NU merită să fie făcute să sufere. Nu merită să-ţi baţi joc de ele, pentru ca sunt acel gen de persoane care ar face tot pentru ca persoana de lângă ele să se simtă bine. Când vorbesc de acest tip de persoană, mă gândesc la prietena mea. Nu suntem de mult timp împreună, dar am senzaţia că pur şi simplu, e a mea de o viaţă....
Referitor la femeile uşuratice, nu vă vine să credeţi cât de multe sunt! Căsătorite, logodite, cu copii, majoritatea vor şi gândesc la ceea ce este considerat un păcat.
Cel mai nasol este că atunci când te gândeşti că o fiinţă aşa plăpândă şi "inocentă" (femeia) consideră sexul mai important decât consideră un bărbat, şi vor mai mult decât noi.. începi să îţi dai seama că.... între bărbaţi şi femei nu există nici o diferenţă.
V-am pupat!

